infoafazie.ro » Intervenția în cazul afaziei

Afazia este un diagnostic limitant, care afectează calitatea vieții persoanei diagnosticate și care necesită intervenție timpurie, consecventă și specializată.

Deși există multiple descrieri și clasificări ale subtipurilor de afazie, intervenția este orientată în aceeași direcție: îmbunătățirea comunicării și, în acest fel, a calității vieții .

Se disting mai multe tipuri de intervenții, alegerea lor fiind condiționată de multiple condiții ( terapeut, frecvență, tip de afazie, vârstă, mediu de viață, stare fizică, etc.). Acestea sunt:

1. Abordarea directă a deficienței, pornește de la premisa că anumite segmente ale limbajului sunt afectate, dar nu toate. Accesarea limbajului este doar dificilă, nu pierdută, iar exercițiile vizează ( cf. Basso) antrenarea utilizării maximale a capacităților latente.

Această abordare cuprinde exerciții ca: antrenamentul pronunției, sarcini fonetice, sinonime și antonime, completare structuri, denumire prin imagini și definire, rime, indicii pentru stimularea pronunției.

Aceste metode s-au dovedit eficiente în unele cazuri, îmbunătățind limbajul și comunicarea persoanelor cu afazie în special pentru cuvintele și structurile repetate des, dar nu întotdeauna se obține generalizarea pentru structurile neabordate.

2. Abordarea sistemică a creierului și stimularea adițională, pornind de la studiile care au prezentat mecanismele cerebrale ale limbajului. Reorganizarea funcțională a limbajului include interacțiuni interemisferice. Studiile sunt încă incomplete privind modul în care activarea emisferei drepte susține recuperarea limbajului în anumite cazuri de afazie, dar în practică s-a dovedit o metodă eficientă situațional.

Exercițiile pot fi: terapie melodică, terapie ritmică, stimulare trans-craniană.

3. Intervenția comportamentală asupra strategiilor compensative și substitutive. (constraint-induced language treatement CILT). Are la bază modelul de recuperare fizică (CIMT) care presupune forțarea mișcărilor membrelor afectate de pareză. Similar, producția verbală este forțată prin îndepărtarea mijloacelor de ajutor ( gesturi, scris, etc) utilizate adesea spontan de persoanele diagnosticate cu afazie. Dezavantajul aceste metode este faptul că necesită un antrenament îndelungat și susținut, consumator de timp și energie.

4. Abordarea participativă, care susține ideea că îmbunătățirea abilităților de comunicare este în directă legătură cu participarea la activități sociale, cotidiene și incluzive. Concentrarea asupra scopurilor de viață este benefică pentru recâștigarea autonomiei personale, inclusiv în sfera limbajului. Include discuția liberă cu persoana privind scopurile sale, abordarea obiectivelor indicate de acesta, stimularea schimbărilor în rutină pentru o adaptare mai bună, implicarea membrilor familiei.

5. Antrenarea conversației, constă în abordarea tratamentului afaziei prin dialog dirijat, cu prezența indiciilor și a ajutorului din partea terapeutului. Subiectul este cunoscut dinainte de participanți. Se poate utiliza în ședințe individuale sau de grup.

Pentru reducerea efectelor afaziei nu există o metodă sau o abordare unică recomandată și dovedită a fi singular eficientă, fiecare din intervențiile descrise mai sus putând fi utilă pentru dezvoltarea unui anumit segmental sistemului comunicațional.

Recomandările specialiștilor și ale cercetătorilor subliniază complexitatea intervenției și utilizarea unui program complet de exerciții pentru rezultate cât mai bune.

Resurse: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4132891/#S11title

https://lingraphica.com/clinical-guides/lpaa/

Aphasia Rehabilitation. The Impairment and Its Consequences - edited by Nadine Martin, Cynthia K. Tomphson, Linda Worrall